COVID-19, Opinii,

Modificări privind regimul juridic al forței majore aduse prin OUG 29/2020, în contextul pandemiei COVID-19

În aceste zile pandemia COVID-19   și mai ales măsurile luate de autorități pentru combaterea acesteia au bulversat în mod brusc și dramatic relațiile comerciale, prin punerea multor agenți economici, în imposibilitate de a își îndeplini obligațiile contractuale curente.

Într-un astfel de context este evident că mulți dintre aceștia au avut tendința de a invoca forța majoră ca mijloc de evitarea a îndeplinirii obligațiilor contractuale. Forța majora este reglementată de dispozițiile art. 1351 din Codul Civil ce impune anumite condiții stricte legate de condițiile în care un eveniment poate fi considerat caz de forță majoră solicită o legătură de cauzalitate între evenimentul produs și imposibilitatea de executare a contractului.

Având în vedere situația dificilă a multor agenți economici, situație creată de reducerea drastică a activității, sau chiar sistarea acesteia, în contextul pandemiei COVId-19, Guvernul României a adoptat OUG 29/2020 prin care, a instituit, printre altele, anumite măsuri ce vin în sprijinul IMM-urilor, pe tărâmul răspunderii contractuale.

O primă măsură o reprezintă reglementarea amânării la plata a  chiriei aferentă sediilor sociale și secundare, dar și a contravalorii serviciilor de utilități (electricitate, gaze naturale, apă, servicii de telefonie și internet). O astfel de amânare se poate obține însă doar pe baza certificatului de situație de urgență obținut de agentul economic afectat de la Ministerul Economiei.

Deși binevenită o astfel de amânare, ea nu are efectele unui caz de forță majoră, situație ce conduce la exonerarea de răspundere pentru prejudiciul cauzat prin neexecutarea obligațiilor contractuale, și nu doar la o amânare a executării acestora.

Pentru a nu rămâne dator la acest capitol, legiuitorul s-a gândit să aducă anumite modificări și în ceea ce privește regimul juridic al forței majore.

Deși nu reprezintă o redefinire a forței majore, cum s-au grăbit să afirme unii autori și unii reprezentanți ai mass-media, aceste modificări aduse prin art. X alin 2 și 3 din OUG 29/2020, sunt menite fie pentru a proteja IMM-urile împotriva invocării intempestive a cazului de forță majoră (alin. 2), fie pentru a ușura proba forței majore (alin. 3).

În primul caz, textul legal impune ca invocarea forței majore față de un agent economic ce face parte din categoria IMM-urilor să nu poată avea loc decât după încercarea de renegociere a contractului, pentru adaptarea clauzelor sale, la situația generată de pandemia COVID-19.

De menționat că o asemenea etapă prealabilă de renegociere se aplică atât cu privire la raporturilor contractuale între un IMM și o persoană ce nu intră în această categorie, cât și cu privire la raporturile contractuale în care ambele părți sunt IMM-uri.

Există și unele excepții de la aplicarea acestei etape prealabile, și anume contractele de închiriere pentru sediul social și sedii secundare și contractele pentru servicii de utilități.

Cu alte cuvinte, o persoană juridică care are încheiat un contract de închiriere cu un IMM pentru sediul social sau sediu secundar, poate invoca forța majoră fără a parcurge această etapă prealabilă, nou introdusă.

Nu este evident de ce legiuitorul a ales să prevadă astfel de excepție (ce elimină protecția IMM-urilor pentru anumite tipuri de contracte) din moment ce efectele forței majore nu se restrâng la o simplă amânare a plății.

Cea de a doua modificare adusă regimului forței majore, privește facilitarea probei acesteia.

Astfel se instituie o prezumție legală simplă, că reprezintă un caz de forță majoră aceea împrejurare (imprevizibilă, absolut invincibilă și inevitabilă) ce rezultă dintr-o acțiune a autorităților în aplicarea măsurilor impuse de prevenirea și combaterea pandemiei COVID-19, acțiune care a afectat activitatea IMM-ului, afectare atestată prin certificatul situației de urgență.

Interesant este că legiuitorul face precizarea că nu sunt considerate imprevizibile măsurile luate de autorități în conformitate cu actul normativ care a instituit starea de urgență.

Trebuie spus de la început că textul suferă de imprecizie și este lipsit coerență putând da naștere la incertitudini cu privire la modul său de aplicare.

De exemplu nu este clar de ce textul legal preia enumerarea caracteristicilor cazului de forță majoră ca apoi să trimită

Cea de a doua modificare adusă regimului forței majore, privește facilitarea probei acesteia. Astfel se instituie o prezumție legală simplă, că reprezintă un caz de forță majoră aceea împrejurare (imprevizibilă, absolut invincibilă și inevitabilă) ce rezultă dintr-o acțiune a autorităților în aplicarea măsurilor impuse de prevenirea și combaterea pandemiei COVID-19, acțiune care a afectat activitatea IMM-ului, afectare atestată prin certificatul situației de urgență.

Interesant este că legiuitorul face precizarea că nu sunt considerate imprevizibile măsurile luate de autorități în conformitate cu actul normativ care a instituit starea de urgență.

Trebuie spus de la început că textul suferă de imprecizie și coerență de redactare care poate da naștere la incertitudini cu privire la modul său de aplicare.

De exemplu nu este clar de ce textul legal preia enumerarea caracteristicilor cazului de forță majoră ca apoi să trimită la norma juridică din Codul Civil care conține aceeași enumerare.

De asemenea, altă problemă ar fi că din textul legal se înțelege că măsurile dispuse de autorități în mod general pentru combaterea pandemiei COVID-19 nu reprezintă un caz de forță majoră, ci doar acțiunile individuale de aplicare a acestor măsuri. Doar că în unele cazuri, cum este de exemplu măsură interzicerii desfășurării unor activități nu prea există acțiuni de aplicare a acesteia.

În plus, precizarea, că măsurile luate în conformitate cu Decretul Prezidențial nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență nu vor fi considerate imprevizibile, pare a restrânge semnificativ domeniul de aplicare a prezumției legale, din moment ce imprevizibilitatea este una din caracteristicile esențiale ale cazului de forță majoră.

Astfel nu este clar dacă noile măsuri adoptate prin ordonanțele militare, adoptate succesiv în baza instituirii stării de urgență, intră în domeniul de aplicare al noii prezumții instituită prin art. X alin. 3 din OUG 29/2020.

Lasa un comentariu