Noul Cod de procedură fiscală,

Noul Cod de Procedură Fiscală  – Aplicarea în timp a legii noi (I) – Regula generală

Noul Cod de Procedură Fiscală (Legea nr. 207/2015) a intrat în vigoare de la data de 1 ianuarie 2016 aducând cu el schimbări importante în ceea ce privește raporturile dintre autoritatea fiscală și contribuabil. Având în vedere aceste schimbări am decis să publicăm o serie de articole privind modificările aduse procedurii fiscale ca urmare a promulgării și intrării în vigoare a Legii nr. 207/2015, pentru a da posibilitatea celor interesați să cunoască mai în detaliu efectele unor astfel de modificări precum și schimbările pe care le aduc în relația autoritatea fiscală-contribuabil.

În acest sens vom public a serie de articole bilunare prin care vom încerca să analizăm și să explicăm cele mai importante modificări aduse de acest act normativ. Primul dintre ele, publicat astăzi, aduce în discuție aplicarea în timp a noului act normativ, adică mai exact care sunt acele situații juridice ce cad în sfera sa de reglementare din punct de vedere temporal. Având în vedere că unele soluții juridice din Noul Cod de Procedură Fiscală (NCPF) diferă de cele din vechiul Cod de Procedură Fiscală (CPF) determinarea legii care se aplică unei anumite situații juridice reglementată de procedura fiscală se poate dovedi extrem de importantă în a determina posibilitățile ce le are la îndemână contribuabilul.

SUMAR

Procedură administrativă Modalitate de începere Data începerii procedurii Legea aplicabilă
Inspecția fiscală Înscriere în RUC < 01.01.2016 CPF
> 01.01.2016 NCPF
Inspecție fiscală pentru soluționare cerere Înscriere în RUC < 01.01.2016 CPF
> 01.01.2016 NCPF
Refacerea inspecției Înscriere în RUC < 01.01.2016 CPF
> 01.01.2016 NCPF
Reverificare Înscriere în RUC < 01.01.2016 CPF
> 01.01.2016 NCPF
Contestație administrativă Depunere contestație < 01.01.2016 CPF
> 01.01.2016 NCPF

 

CONȚINUT

Deși stabilirea modului în care o lege se aplică în timp este în opinia noastră printre primele aspecte care ar trebuie să îl preocupe pe legiuitor la momentul adoptării unui nou act normativ, este destul de curios că în sistemul normelor de tehnică legislativă de la noi (detaliat în Legea nr. 24/2000) aplicarea legii în timp este marginalizată undeva la sfârșitul corpului actului normativ, în capitolul Dispoziții tranzitorii (art. 51 și 54 din Legea nr. 24/2000). Poate și de aceea de multe ori legiuitorul nostru (fie că este  Parlamentul sau Guvernul României sau o altă autoritate), ce de multe ori nu se caracterizează printr-o mare acuratețe și precizie tehnică atunci când legiferează, uită de multe ori să clarifice aspecte esențiale privind modul de aplicare în timp a noilor reglementări.

Bineînțeles că nici Legea nr. 207/2015 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 547/2015 ) nu a scăpat acestei lipse cronice de acuratețe juridică a actelor emanate de la Parlamentul României și la momentul adoptării ei de către principalul for legislativ aceasta avea fix un singur articol despre aplicarea sa în timp (art.352) ce conținea următoarele 3 reguli:

  • Noul cod se aplica doar procedurilor de administrare începute, după intrarea acestuia în vigoare (respectiv 01.01.2016);
  • Procedurile de administrare începute înainte de data prezentului cod rămân supuse legii vechi;
  • Dispozițiile art. 181 (cel ce reglementa noua penalitate de ne-declarare) se aplică creanțelor fiscale născute după data de 1 ianuarie 2016.

Având în vedere caracterul lor destul de general, cele 3 reguli enumerate anterior (din care a doua este consecința logică a primei) nu aduc prea multe lămuriri pentru contribuabili în ceea ce privește diversele situații ce pot apărea în practica procedurilor fiscale.

Primele două reguli încearcă să sustragă de la aplicarea dispozițiilor Noului Cod de Procedură Fiscală, procedurile administrative fiscale începute înainte de intrare în vigoare a acestuia, știut fiind faptul că de regulă normele de procedură sunt de imediată aplicare și astfel, în lipsa alineatelor 1 și 2 ale art. 352, Noul Cod de Procedură Fiscală s-ar fi aplicat și procedurilor fiscale aflate în curs la data intrării sale în vigoare.

Alineatul 3 al art. 352 aduce o binemeritată clarificare a faptului că penalitatea de ne-declarare nu se va aplica decât creanțelor născute după data de 1 ianuarie 2016, deși și aici ar putea fi unele mici discuții, după cum vom vedea când vom discuta această regulă în mod separat.

Insuficiența reglementării în ceea ce privește aplicarea în timp a Noului Cod de Procedură Fiscală a fost până la urmă observată chiar de promotorul acestuia, respectiv Ministerul de Finanțe, care, în ultimul ceas, completează regulile conținute de art. 352 prin intermediul unei ordonanțe de urgențe (cum ar fi putut altfel), mai exact O.U.G. nr. 50/2015, care adăugă la art. 352  încă 8 aliniate noi privind aplicarea în timp a Noului Cod de Procedură Fiscală.

În continuare vom analiza fiecare dintre aceste reguli pentru a determina cât mai precis modul de aplicare a noilor reguli de procedură fiscală la diversele situații ce se pot întâlni în practică.

Regula generală

Practic regula generală este o excepție de la principiul de drept civil conform căreia regulile de procedură sunt de imediată aplicare. Legiuitorul a dorit să aibă o dată zero de la care să înceapă să aplice regulile de procedură prevăzute în noul act normativ, poate din dorința de a nu crea confuzie, atât în rândul contribuabililor, dar cel mai probabil și în cel al organelor fiscale care de multe ori în activitatea lor nu fac o aplicare riguroasă a normele de procedură fiscală, uneori chiar ignorându-le în mod voit.

Criteriul folosit în acest sens de legiuitor este data de începere a unei proceduri de administrare. Dacă aceasta este înainte de 01.01.2016 atunci va fi supusă vechilor norme de procedură fiscală iar dacă este începută după data de 01.01.2016 atunci aceasta va fi supusă noilor norme de procedură fiscală.

Toate bune și frumoase am putea spune, dar aplicarea în practică a acestei reguli poate fi dificilă în special atunci când legea nu menționează în mod clar momentul începerii unei anumite proceduri administrative fiscale.

a) Inspecția fiscală inițiată de autoritatea fiscală

Să luăm de exemplu procedura unei inspecții fiscale. Care este momentul începerii acesteia? Data la care contribuabilului i se comunică avizul de inspecție sau data la care  inspectorii fiscali menționează în registrul unic de control că a început inspecția fiscală? Atât pe legea veche (art. 105 alin. 7 CPF ) cât și pe legea nouă (art. 123 alin. 2 NCPF) reglementarea a rămas aceiași, data începerii inspecției fiscale fiind data menționată în registrul unic de control. Concluzia ar trebui să fie destul de clară: nu are relevanță când a fost emis sau comunicat avizul de inspecție ci contează doar momentul la care a avut loc înscrierea începerii inspecției fiscale în registrul unic de control. Nu de multe ori însă organele fiscale au o interpretare proprie a momentului în care începe inspecția fiscală, considerând acest moment data comunicării avizului ca dată de începere, mai ales în acele situații când pot obține un avantaj dintr-o asemenea interpretare contrară textului legal (ex: suspendarea termenului de prescripție, refuzul de a mai primi declarații rectificative). Considerăm o astfel de practică nelegală față de dispozițiile destul de clare atât ale vechii cât și ale noii reglementări.

Astfel chiar dacă avizul a fost emis înainte de 01.01.2016 important este când s-au prezentat prima oară inspectorii fiscali la sediul contribuabilului și au înscris începerea inspecției în registrul anterior menționat.

b) Inspecția fiscală inițiată pentru soluționarea unei cererii a contribuabilului

Dacă în situația anterioară soluția ar trebui să fie una simplă, mai complicată pare situația unei inspecții fiscale începută la cererea unui contribuabil. Cel mai bun exemplu în acest sens sunt cererile de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, care se decid pe baza unui control fiscal anticipat. În acest caz decontul negativ cu opțiunea de rambursare poate fi depus cu mult înainte de 01.01.2016, fără însă ca inspecția fiscală să fi început încă. Apare astfel problema datei ce este luată în considerare pentru începutul procedurii administrative. Este ea data la care a fost depus decontul cu opțiunea de rambursare considerând astfel că procedura de soluționare a cererii înglobează inspecția fiscală sau este tot data începutului  inspecției fiscale, considerând astfel ca autonomă procedura inspecției fiscale față de procedura de soluționare a cererii de rambursare.

În ceea ce ne privește soluția pe care o considerăm legală este ceea care distinge între cele două proceduri, respectiv între procedura soluționării cererii de rambursare (ce presupune operații administrative anterioare inspecției fiscale – cum ar fi efectuarea unei analize de risc ) și procedura inspecției fiscale, chiar dacă cea de a doua este derulată doar pentru a o finaliza pe prima. Astfel ne aflăm în fața a două procedurii distincte care chiar dacă sunt interconectate, au caracter autonom fiind supuse unor reglementări specifice. De altfel caracterul autonom al inspecției fiscale desfășurată pentru soluționarea unei cereri a contribuabilului este recunoscut chiar de către legiuitor prin art. 77 din NCPF unde se reglementează termenele de soluționare a cererilor formulate de contribuabil.

Păstrarea caracterului distinct a celor două proceduri oferă o soluție și în cazul în care contribuabilul depune mai multe deconturi succesive, unele înainte de data de 01.01.2016 iar altele după această dată și organul fiscal efectuează o singură inspecție fiscală pentru soluționarea tuturor acestor cereri. Este evident că în acest caz inspecția fiscală nu poate fi supusă la două reglementări în același timp.

Concluzionând, chiar dacă cererea de rambursare/restituire a fost depusă înainte de data 01.01.2016 inspecția fiscală pentru soluționarea acesteia va fi supusă regulilor de procedură fiscală în vigoare la data începerii acesteia înscrisă în registrul unic de control.

c) Contestația administrativă

Un alt caz interesant este cel al contestației administrative formulată de contribuabil împotriva unui act administrativ-fiscal cel îl prejudiciază. Având în vedere că pe legea veche termenul de formulare a unei contestații era de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ fiscal, exista două tipuri de situații care ne-ar interesa în ceea ce privește aplicarea în timp a noilor norme de procedură fiscală:

  • Situația în care deși emis înainte de 01.01.2016 actul a fost comunicat după această dată și astfel contestația administrativă formulată împotriva acestuia va fi supusă noilor norme de procedură (cu aplicarea noului termen de 45 de zile, posibilitatea de a obține o audiere, etc.);
  • Situația în care actul a fost comunicat înainte de 01.01.2016 dar termenul pentru contestarea lui expira după această dată și contribuabilul a depus contestația ulterior datei de 01.01.2016, caz în care bineînțeles considerăm că relevantă este data la care contribuabilul și-a exercitat dreptul pentru demararea procedurii contestației și nu data de la care ar fi putut să facă acest lucru (adică data comunicării actului).

d) Refacerea inspecției și re-verificarea

Și în cazul acestor două proceduri se pot ivi anumite probleme legate de aplicarea în timp a noilor norme de procedură fiscală.

Refacerea inspecției este o măsură care se poate dispune ca urmare a desființării actului administrativ în cadrul procedurii contestației. Chiar dacă această măsură este rezultatul unei alte proceduri administrative finalizată înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Fiscală considerăm că relevant pentru aplicarea legii în timp este din nou data la care noua inspecția fiscală începe și nu data când a fost dispusă această măsură, astfel că refacerea inspecției începută după data de 01.01.2016 va fi supusă noilor reguli de procedură fiscală.

De asemenea în cazul unei reverificării nu este relevant momentul la care contribuabilului i-a fost comunicată decizia de reverificare ci din nou data la care începe în mod efectiv inspecția fiscală efectuată ca urmare a deciziei de reverificare.

Din exemplele menționate anterior rezultă în mod evident nevoia de clarificări cu privire la diversele situații ce pot apărea în practică și a căror rezolvare nu rezultă în mod direct din regulile de aplicare a legii noi prevăzute de art. 352 din NCPF. În următorul articol vom analiza aplicarea regulilor speciale de aplicare în timp a legii noi la situațiile ce s-ar putea ivi în practica procedurilor fiscale.

Comentarii (19)

  1. TUDOR CARMEN
    22 septembrie 2016 at 10:23 am

    Buna ziua,
    La data de 25.01.2016 data scadenta pentru obligatiile aferente anului 2015 la fondul pentru mediu, am achtat suma de 101.000 ron.In urma unui control de fond aferent perioadei 2006-2010 am ramas cu accesorii neachitate in valoare de 100.000 ron cu care am fost in litigiu ,am pierdut , dar nu am primit inca decizia de incheiere.AFM a luat suma pentru principal de 101.000 ron si a achitat cu ea accesoriile vechi. Este corect conform noului COD DE PROCEDURA FISCALA?

    • mm
      Lucian Tanase
      22 septembrie 2016 at 5:21 pm

      Buna ziua,

      Conform atât vechiului cod de procedură fiscală(OUG nr.92/2003 art.115(1)) cât și noului cod de procedură fiscală(Legea nr.207/2015 art 165(1) litera a)) ordinea de stingere a datoriilor este:
      a) toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii și apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii.

      Rezultă că dacă la data plății sumei de 101.000 RON, obligația principală aferentă anului 2015 era scadentă aceasta trebuia stinsă și nu accesoriile rezultate în urma controlului.

      Bineînțeles că ar trebui verificat și dacă legislația specială ce reglementează fondul de mediu prevede o regulă specială în acest sens.

  2. Cristian Leustian
    7 noiembrie 2016 at 12:13 pm

    Buna ziua
    Astazi 7.11.2016 am depus cererea pentru scutirea impozitului auto in baza OUG 46 din 31 august 2016 art469 alin 5 care imi da dreptul la scutirea de impozit ,fiind veteran de razboi. Intrebarea mea este: din ce data beneficiez de scutire? Restul anului 2016 sau din 1 ianuarie 2017? Specific faptul ca din cauza taxei de mediu f mari nu sunt proprietar in carte insa in baza contractului de vanzare cumparare ,am inregistrat masina si platesc impozit de 3 ani. Acesta prezintă motiv pentru refuzul acordarii scutirii? Multumesc

    • mm
      Lucian Tanase
      15 februarie 2017 at 2:09 pm

      Bună ziua,

      Conform art. III din OUG nr. 46/2016 scutirea se aplică de la data intrării în vigoare a ordonanței, organele fiscale având obligația să recalculeze valoarea acestui impozit. Rezultă că cel mai probabil nu va mai trebui să plătiți a doua tranșă din impozitul pe anul 2016 iar din anul 2017 veți fi scutit în întregime. Pentru a beneficia de scutire contează să fiți proprietarul mijlocului de transport. Dacă figurați la organul fiscal local ca proprietar al acestuia nu ar trebui să vi să refuze scutirea.

  3. Pletea Irina Elena
    21 decembrie 2016 at 12:58 am

    Buna ziua! Sunt titulara unui Cabinet medical de medicina de familie si in data de 06.10.2016 ,am fost instiintata sa ma pregatesc pentru control fiscal , ceea ce mi s-a parut nelalocul lui a fost faptul ca mi-au cerut sa aduc si actele contabile pe anul 2010 , eu stiind ca anul 2010 este prescris conform art 110 din noul cod fiscal (Legea 207/2015) , ceea ce am si obiectat la discutiile preliminarii raportului fiscal ,netinand cont de obiectia mea si invocand in raportul final ca pentru anul 2010 se aplica art. 91 din vechiul cod fiscal ( OG 92/2003 ).va rog sa ma lamuriti daca inspectorii au procedat corect in aplicarea legii fiscale . Va multumesc !

    • mm
      Lucian Tanase
      22 decembrie 2016 at 11:04 am

      Bună ziua,
      În general conform art. 6(4) din Codul Civil termenul de prescripție început pe legea veche este supus dispozițiilor legale care l-au instituit. Altfel spus termenul de prescripție pentru obligațiile fiscale aferente anului 2010 a început să curgă conform dispozițiilor vechiului Cod de procedură fiscală (O.G. 92/2003) împlinirea sa fiind reglementată de dispozițiile acestei legi. Conform art. 91(2) din O.G. 92/2003 termenul de prescripție de 5 ani începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor care s-a născut creanța fiscală, conform art. 23 al aceluiași act normativ. În baza art. 23 creanța fiscală se naște când se constituie baza de impunere care o generează. Problema este că legea nu specifică care este momentul constituirii bazei de impunere (în funcție de fiecare categorie de taxă sau impozit) și astfel autoritățile fiscale au venit cu interpretarea că acest moment este data la care se depune sau ar trebui să de depune declarația de impunere de către contribuabil. În cazul impozitului pe venit declarația se depune până la 31 mai a anului următor pentru care se declară venitul, și astfel conform interpretării autorităților fiscale pentru anul 2010 baza de impozitare (în cazului impozitului pe venit) se constituie în anul 2011 și astfel termenul de prescripție începe să curgă începând cu anul 2012.
      Bineînțeles că o asemenea interpretare este greșită, prelungind în mod nepermis termenul de prescripție, având în vedere că baza de impozitare nu poate se constituie decât cel mai târziu la data de 31 decembrie a anului în care s-a realizat venitul și astfel pentru anul 2010, termenul de prescripție începe să curgă începând cu 01.01.2011.De altfel în practica judecătorească instanțele au considerat corectă această a doua interpretare și nu interpretarea fiscului (ce practic duce termenul de prescripție la 6 ani).

  4. Pletea Irina Elena
    9 ianuarie 2017 at 10:27 pm

    Multumesc mult de raspuns, imi permit sa va mai pun o intrebare .In urma controlului ,mi -au dat jos ca si cheltuiala deductibila un angajat pe functia de sofer , motivandu-mi ca soferul este fratele meu si este actionar la o societate comerciala( ,dar nu si angajat al acesteia ,el avand doar un singur contract de munca la CMI) ,ca programul cabinetului este de 7 ore iar el este angajat cu 8 ore ,ceea ce in opinia lor nu e corect .Eu am obiectat si le am spus ca managementul cabinetului il fac eu si argumentarea lor este subiectiva si neprofesionala , iar dandu-mi jos cheltuiala cu angajatul se ajunge la o dubla impunere ceea ce nu este corect din punct de vedere fiscal . considerati ca inspectorii fiscali au procedat corect? Va multumesc inca o data

    • mm
      Lucian Tanase
      11 ianuarie 2017 at 6:53 pm

      Într-adevăr argumentele dumneavoastră sunt corecte și autoritățile fiscale nu au dreptul de a pune la îndoială necesitatea angajării un anumit salariat, conform principiului autonomiei de gestiune a afacerii, ce lasă libertatea titularului afaceri de a decide mijloacele și metodele de frealizare a afacerii sale. O astfel de abordare este greșită și abuzivă, deși ea este întâlnită în practica organelor fiscale (ex: într-un caz au dat jos o cheltuială pentru o campanie de marketing pe motiv că societatea avea un departament de marketing susținând că nu se mai justifică achiziționarea unor servicii externe în acest sens)
      Singura modalitate permisă de lege în care autoritatea fiscală ar putea contesta o asemenea tranzacție ar fi dacă ar consider-o ca artificială (caz în care trebuie să aducă dovezi concrete în acest sens) – art. 11 (1) și (2) din Codul Fiscal.

  5. NISTOR CICERONE GABRIEL
    17 ianuarie 2017 at 1:26 pm

    Nistor Cicerone Gabriel
    Buna ziua, sunt persoana cu handicap acentuat, posed un autoturism adaptat handicapului, pina acum am fost scutit de plata impozitului pentru acesta. Pe data de 5 decembrie 2016 am primit de la primarie o Decizie de impunere pentru anul 2016 prin care sunt anuntat ca trebuie sa platesc pentru acest autoturism 1080 lei care aveau ca termen de plata 30.06.2016 prin urmare s-au adaugat penalitati de 38 lei. Am cerut explicatii si mi s-a spus ca intrucit sunt casatorit, conform noului cod fiscal a aparut aceasta modificare. Va rog sa-mi spuneti daca este corect. Va multumesc!

    • mm
      Lucian Tanase
      15 februarie 2017 at 2:27 pm

      Bună ziua,

      Art. 469 (1) litera b) din Codul Fiscal care reglementează scutirea dispune că aceasta se aplică atât autoturismul aflate atât în proprietatea cât și în coproprietatea contribuabililor ce se află în situația descrisă de textul legal, fără a distinge că scutirea s-ar aplica doar cu privire la cota-parte deținută de persoana cu handicap. În schim normele metodologice la Codul Fiscal vin cu o precizare suplimentară (în vigoare din 21.03.2016) în care menționează că în cazul mijloacelor de transport deținute în coproprietate, scutirea de impozit se acordă corespunzător cotei-părți din dreptul de proprietate asupra mijlocului de transport.

      În opinia mea este important cine este trecut în cartea de identitate a mijlocului de transport ca proprietar. Dacă sunteți dumneavoastră scutirea ar trebui să se aplice integral, deoarece în cazul coproprietății devălmașe a soților pentru bunurile comune, nu există cote-părți ca în cazul unei coproprietăți obișnuite. Aceeași ar fi situația și în care soția ar figura ca proprietar în cartea de identitate a mijlocului de transport, dacă puteți face dovada că bunul a fost achiziționat în timpul căsătoriei (datorită prezumției de comunitate a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei).

  6. Creanga Elena
    27 iunie 2017 at 11:09 am

    Buna ziua ,
    Am avut emisa o Decizie de impunere la data de 12.12.2016 , cu obligatii fiscale si accesorii .Am solicitat in instanta SUSPENDAREA Deciziei de impunere si am obtinut suspendarea Deciziei de impunere pana la solutionarea pe fond a dosarului . Este corect ca organul administrativ care a emis Decizia de impunere la plata unei obligatii bugetate diferite decat cea inclusa in Decizie sa aplice art.165 alin.1 si sa stinga plata cu obligatii din Decizia de impunere ?(avand in vedere faptul ca am mentionat clar pe OP faptul ca dorim plata altei obligatii bugetare decat cea inclusa in Decizia de impunere )
    Elena Creanga

    • mm
      Lucian Tanase
      18 iulie 2017 at 3:33 pm

      Dacă s-a decizia de impunere a fost suspendată prin hotărâre judecătorească, în conformitate cu dispozițiile art. 157 din Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) obligațiile fiscale stabilite prin decizia de suspendare nu mai reprezintă obligații fiscale restante și astfel nu ar trebui să mai fie luate în considerare la imputația plății (ce are loc în ordinea vechimii creanțelor), mai ales în condițiile în care ați specificat în ordinul de plată faptul că doriți să plătiți o altă obligație bugetară.

  7. Aura
    8 septembrie 2017 at 2:31 pm

    Buna ziua, am urmatoarea situatie: cod de tva anulat in 2012, reinregistrare ca platitor mai 2016. Dupa reiinregistrare, respectiv septembrie 2016 are control in perioada 26.09.2016-22.06.2017., control suspendat in perioada 27.10.2016-24.04.2017. Raportul de control este efectuat dupa codul fiscal 2016, lucru care imi pare incorect. Daca controlul s-ar reface astazi, ar aplica Codul fiscal 2017 si rezultatul controlului ar fi complet diferit. Ma gandesc ca pot fi subiectiva si atunci va rog , daca aveti amabilitatea, sa imi confirmati sau infirmati rationamentul

    • mm
      Lucian Tanase
      10 septembrie 2017 at 1:10 pm

      Bună ziua,

      În general se aplică legea în vigoare la data producerii situației juridice pe care o reglementează (art. 6 din Codul Civil). Astfel în cazul dumneavoastră pe partea de procedură este aplicabil Noul Cod de Procedură Fiscală (Legea nr. 207/2015) având în vedere că inspecția fiscală a început după intrarea în vigoare a acestuia.
      Pe partea de drept substanțial (adică reglementările privind taxa pe valoarea adăugată) având în vedere că perioada controlată este 26.09.2016 – 22.06.2017 sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod Fiscal (Legea nr. 227/2015).

      În cazul în care aceste două acte normative au suferit modificări în anii 2016 și 2017 (și bineînțeles că astfel de modificări există, conform ”bunei practici” a legiuitorului român de a schimba imediat un act normativ ce abia l-a adoptat), ce sunt relevante pentru operațiunile verificate de către fisc, trebui văzut data de la care au intrat în vigoare aceste modificări raportat la data la care a avut loc operațiunea/tranzacția respectivă.

      Este posibil ca pentru anumite operațiuni/tranzacții din anul 2016 să se aplice reguli diferite de cele ce se aplică pentru operațiunile/tranzacțiile din 2017, în funcție de modificările legislative intervenite între datele la care au avut loc aceste operațiuni/tranzacții. Ar trebui o analiză separată raportat la ce reguli fiscale vor să aplice inspectorii fiscali și căror operațiuni/tranzacții.

  8. Gentea Robert
    28 decembrie 2017 at 10:41 pm

    Buna ziua,
    Am urmatoarea problema : Obtin venituri din activitati independente (PFA) din anul 2012. Nu am completat nici o declaratie de impunere pentru plata CAS . La inceputul acestui an am completat Formularul 600 pentru anul 2017. Spre finalul anului 2017 am primit o notificare de plata a CAS aferenta anului 2016 (in baza art 152, art 169, art 175, art 178 din legea nr.227/2015). La finalul anului am primit o noua notificare privind nedepunerea in termen a declaratie privind venitul asigurat la sistemul public de pensii in care mi se aduce la cunostinta ca aveam obligatia depunerii formularului 600 si pentru perioada 2013, 2014, 2015.
    Ma intereseaza sa aflu daca sunt obligat sa depun aceste declaratii pentru perioada mentionata, in conditiile in care legea a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2016 – aceasta lege are efect retroactiv?
    Va multumesc anticipat.

    • mm
      Lucian Tanase
      10 ianuarie 2018 at 9:20 pm

      Legea nr. 227/2015 (Codul Fiscal) ce a intrat în vigoare la data de 01.01.2016 nu are efect retroactiv, și deci nu poate constitui temei legal pentru obligarea dumneavoastră în vederea depunerii declarației respective pentru ani anteriori anului 2016
      Este însă posibil ca în baza Legii nr. 571/2003 (Vechiul Cod Fiscal) dumneavoastră să fi avut obligația de a depune aceste declarații pentru anii 2013-2015. Atentie insa, depunerea declarațiilor respective are ca efect întreruperea termenului de presscripție cu privire la dreptul organelor fiscale de a stabili obligații fiscale. De exemplu pentru anul 2013, termenul de prescripție se împlinește la data de 31.12.2018.

  9. Iulian Antonescu
    7 ianuarie 2019 at 7:32 am

    Buna ziua,

    As avea o intrebare legata de penalitatea de nedeclarare. Daca o suma a fost nedeclarata in 2014, atunci se aplica penalitatea de nedeclarare incepand cu 2016?

    Multumesc

    • mm
      Lucian Tanase
      7 ianuarie 2019 at 10:24 am

      Bună ziua,
      Conform art. 352 (3) din Codul de procedură fiscală, penalitatea de nedeclarare se aplică doar creanțelor fiscale născute după data de 01.01.2016 (data intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Fiscală). În conformitate cu art. 21 din Codul de procedură fiscală dreptul de creanță se naște la momentul constituirii bazei de impunere care generează creanța respectivă. Rezultă că pentru o sumă ce ar fi trebuit declarată în anul 2014, dreptul de creanță s-a născut anterior datei de 01.01.2016 și astfel aceasta nu ar trebui să fie supusă penalității de nedeclarare.

  10. Iulian Antonescu
    8 ianuarie 2019 at 6:59 am

    Multumesc pentru clarificare.

Lasa un comentariu